Da viata-libera.ro del 28 settembre 2012:

Un birou international de avocatura ca sa poata sa le fie de folos cât mai multor români, asta îsi doreste sa înfiinteze galateanca Ana-Maria Codreanu, avocat în Baroul din Padova, Italia * Deja a reusit sa le fie de folos multor conationali în procese dificile.

La doar 33 de ani, Ana-Maria Codreanu are o cariera frumoasa si solida în Italia. A început Dreptul la „Danubius” în Galati si l-a absolvit cu brio în Italia. Ana-Maria este fiica unui fost pilot de aviatie si a unei asistente medicale, astazi pensionara, iar reusitele ei sunt, în mare masura, meritul parintilor.
Pe când era eleva la Liceul Pedagogic din Galati, Ana-Maria Codreanu visa doar sa-si gaseasca un post de învatatoare lânga ai ei. Dupa trei ani de Drept la „Danubius”, dându-si seama ca în România nu are perspective, a decis sa plece. Nu i-a fost deloc usor: „Stiam limba, dar nu la perfectie. Am învatat italiana singura, cu dictionarul si uitându-ma la Rai.

Când am ajuns în Italia, în februarie 2002, mi-am dat seama cât de dezvoltata era societatea lor fata de a noastra. La început nu ma puteam obisnui, plângeam mereu ca-mi era dor de parintii mei”, îsi aminteste Ana-Maria.

Bursiera la Trento
Recunoasterea studiilor a fost complicata si birocratica: traduceri, legalizari, apostile... cozi lungi la Ministerul de Externe. „Am ales facultatea din Trento, pentru ca mi-a recunoscut cele mai multe examene, 11 din 18. Altele îmi recunosteau doar jumatate, ceea ce însemna ca trebuia sa mai pierd un an. Facultatea din Trento este frecventata de multi studenti straini din Germania, Albania, Austria, China, Anglia, veniti în cadrul programului Erasmus. Examenele erau toate orale, mai întâi cu asistentul universitar, apoi cu profesorul, pentru nota finala. Iar daca asistentul nu era multumit de raspunsuri, nici nu mai ajungeai la profesor! Din fericire am avut doar o restanta, la dreptul muncii... materie pe care azi o profesez cel mai mult. Am luat si bursa de studii de 3.600 de euro, pe care o obtineau doar cei care reuseau sa acumuleze numarul de credite cerute pe fiecare semestru. În decembrie 2004 am dat prima licenta (laurea triennale) în drept european, apoi în martie 2007 licenta de specialitate, în drept pur”, ne-a povestit avocata.
”A fost obositor, dar a meritat”
Am aflat cu surprindere ca în perioada de doi ani a stagiului în avocatura, munca depusa la cabinet este gratuita, asa ca stagiarul trebuie sa îsi gaseasca o sursa de venit alternativa! Ana-Maria si-a început practica în avocatura în februarie 2008 într-un cabinet din Padova. La început n-a primit nimic, abia dupa un an - 200 de euro pe luna. „Dupa primul an de practica, poti cere la Barou sa fii abilitat sa profesezi, înlocuindu-l pe avocatul titular, dar în anumite limite: în civil - cauze pâna la 25.000 de euro, iar în penal doar infractiuni cu pedepse de pâna la patru ani”, ne-a spus Ana-Maria. Examenul de stat este compus din doua parti, scris si oral. „Partea scrisa am dat-o în decembrie 2010 la Curtea de Apel din Venetia, competenta pentru regiunea Veneto, pentru ca se tine cont de resedinta. Sunt trei probe (trei zile la rând câte sapte ore): speta de civil, speta de penal si un act la alegere (civil, penal sau administrativ). Rezultatele se dau abia dupa sase luni. În iunie, când am aflat rezultatele, nu-mi venea sa cred! S-au prezentat la scris în jur de 2.000 de candidati. Am luat doar 490. Am început imediat sa ma pregatesc pentru proba orala pe care am sustinut-o în octombrie, la sase materii, patru la alegere si doua obligatorii. La sfârsitul probei orale am trecut doar 200 de candidati! Cine nu trece oralul, trebuie sa refaca scrisul, care se tine o data pe an. A fost, greu si obositor, dar a meritat! Azi sunt înscrisa la Baroul din Padova”, ne-a spus Ana-Maria.

De la „Ah, esti românca” la complimente
Ca orice român aflat peste hotare, galateanca a simtit gustul amar al discriminarii, în primii ani, când îsi cauta de lucru. A lucrat într-o fabrica, într-un institut de credite, si apoi într-un birou de avocatura ca secretara. Chiar daca avea un CV interesant, i s-a spus „Ah, dar esti românca!”. „Azi, în schimb, lucrurile s-au schimbat. Chiar la Examenul de Stat, dupa terminarea probei, presedintele Comisiei mi-a facut complimente pentru straduinta. Sunt multumita, deoarece colegii mei ma apreciaza. Mai sunt si unii invidiosi. Când ma prezint, la începutul proceselor, judecatorii - care au de a face cu multi inculpati români, si deci cunosc numele straine - ramân uimiti si îmi zâmbesc”, ne-a marturisit avocata.

Cazuri dificile câstigate
Am rugat-o sa ne povesteasca despre dosarele românilor, în care a pledat ca avocat. Unul dintre cele mai strigatoare la cer a fost cazul a doi români, aflati în Italia în vacanta, implicati într-un accident rutier cu un italian. Compania de asigurari a italianului nu vroia sa le plateasca despagubiri pe motiv ca masina nu era înmatriculata în Italia. Dar cu sprijinul avocatei, au obtinut 15.000 de euro! Cea mai mare satisfactie a obtinut-o în fata unui avocat italian care reprezenta o românca. Aceasta îsi daduse în judecata fostul sot si tatal copilului (tot român) pentru a cere pensie alimentare. „Tribunalul român pronuntase deja o sentinta în acest sens, prin urmare, mama ar fi trebuit sa ceara doar modificarea sumei. Conform regulamentului european în materie de obligatii alimentare, sentintele straine sunt recunoscute automat. Am câstigat procesul (reprezentam tatal român), pentru ca avocatul italian al mamei a gresit propunerea recursului, care a fost declarat inadmisibil”, ne-a povestit Ana-Maria. Dar asta n-a fost tot, avocatul perdant a sunat-o si i-a propus colaborarea la un dosar nou, de recuperare a unei sume de bani în România, pentru un client de-al sau. Asta da recunoastere profesionala! În acest moment, tânara avocata este implicata în procesul unei mame românce, domiciliata în Italia, care îi cere tatalui român pensie alimentara pentru fiica sa, conform nivelului de viata din Italia.

Planuri
Dorinta tinerei avocate este de a înfiinta un birou international de avocatura, ca sa le poata fi de folos cât mai multor români: „Deja lucrez la acest proiect. Sper, si cu ajutorul unui bun avocat si prieten din Galati, sa-l pot realiza cât mai curând”, ne-a spus Ana-Maria Codreanu. Îi dorim succes si dorinta sa i se împlineasca!

Marturie de suflet: „Tata, îngerul meu pazitor”
„Ma întorc cam o data pe an la casa parinteasca. Am multe amintiri frumoase din copilarie, cu familia, la scoala cu colegii si prietenii, de când cântam în corul Bisericii «Sf. Nicolae» si din perioada în care am predat la Scoala nr. 20 ca învatatoare”, ne-a povestit avocata Ana-Maria Codreanu.
„Tatal meu, Nicu, a fost pilot de aviatie. Din pacate nu mai este printre noi din 2007. Am ramas doar cu mama, Didina, fosta asistenta medicala, azi la pensie. Azi sunt cine sunt datorita lor. Mama se poate bucura de rezultatele mele. Sper ca si tatal meu sa fie mândru de mine, de acolo de sus. Îl consider îngerul meu pazitor”, ne-a marturisit avocata Ana-Maria Codreanu.
 


Da gazetaromaneasca.com del 6 agosto 2012:

Experienţa Anei Maria Codreanu poate fi utilă multor tineri români din Italia, care visează la o carieră în avocatură. Românca, născută la Galaţi în 1979, a sosit în Italia la începutul anului 2002. În ţară era înscrisă în la Facultatea de Drept “Danubius”, unde a studiat trei ani, după ce a absolvit “Liceul Pedagogic C. Negri” din Galaţi.

Iată care este parcursul universitar şi profesional pe care l-a urmat Ana Maria Codreanu: “Imediat după ce m-am stabilit în Italia am cerut recunoaşterea studiilor. Mi-au fost recunoscute 11 din 18 examene.

Am absolvit Facultatea de Drept din Trento în 2004 şi am făcut ulterior şi specializarea, până în 2007. În 2008, mi-am început stagiul într-un cabinet de avocatură din Padova. Nu este greu de găsit un cabinet de avocatură unde să faci acest stadiu, doar că munca depusă este gratuită, deci trebuie să ai o sursă de venit alternativă.
După doi ani de stagiu – acum durata obligatorie s-a redus la un an şi jumătate - am susţinut examenul de stat, o probă scrisă, la Curtea de Apel din Veneţia. Am aşteptat rezultatul timp de şase luni, apoi am susţinut şi examentul oral, în octombrie 2011. Spre marea mea satisfacţie, azi sunt înscrisă la Baroul din Padova şi pot exercita profesia în toată regiunea Veneto”.

Un bilanţ pe care îl consideră unul pozitiv şi pentru ea, ca româncă, un doar pe plan personal: “Îmi ajut conaţionalii care întâmpină diferite probleme aici, mai ales pentru că şi eu am avut probleme de adaptare şi m-am lovit la început de birocraţia italiană.

Un caz recent pe care l-am avut? Doi români aflaţi în vacanţă în Italia au fost implicaţi într-un accident rutier, iar şoferul italian nu voia să plătească daunele, pe motiv că maşina celor doi era înmatriculată în România. Mai sunt acum şi multe cauze ale unor conaţionali care au muncit luni de zile, fără a fi plătiţi de patronii italieni”. Ana Maria Codreanu recu - noaşte că, de câţiva ani, nu mai merge în România, deşi are amintiri frumoase din copilăria şi adolescenţa petrecute în ţară: “De cinci ani, de când a murit tata, care era pilot de aviaţie, nu m-am mai dus în România. Am rămas cu mama, fostă asistentă, acum la pensie”.

Cum o privesc la muncă ceilalţi colegi italieni? “Mulţi ră mân uimiţi când aud că sunt ro mâncă. Recunosc, unii sunt amabili, alţii, mai puţin. Din fericire azi colaborez cu avocaţi care au o bună imagine despre cona ţio nalii mei. Cu atât mai mult sunt mulţumită de ceea ce fac, cu cât am satisfacţia să fiu sunată de unii colegi, care-mi propun colaborarea la anumite dosare. Mi s-a întâmplat ca să intru în sală la începutul proceselor şi să văd curiozitatea pe faţa judecă - torilor, care sunt uimiţi când află că sunt româncă. De obicei, vor să afle mai multe despre mine”. Avocata româncă e hotărâtă să rămână în Italia, unde doreşte să- şi continue cariera: “Nu cred că mă mai întorc în România, cel puţin nu în viitorul apropiat”.